A day in the past

[Lexie Stryder]

• Lexie isi inchise ochii, facand vraja, simtind ca, prin scopurile lor, ea si cu Julieta erau unite, aceeasi persoana, aceeasi minte. Nu ii placea senzatia, insa nu baga de seama chiar atunci. Nu era momentul sa fie prost dispusa.
  Apoi, sentimentul de simpatie disparu in mare parte cand ii simti bratele cercetasei pe dupa ea. Se uita la ea cu un aer superior, rece, apoi nu se putu abtine sa nu pufneasca in ras.
  
  Lacrimile ii curgeau fara voia ei pe fata. Nu de tristete, ci de bucurie. O imbratisa pe Julieta, stiind ca nu va fi mereu atat de buna cu ea, insa acel moment avea o intensitate care intrecea orice fel de egoism din ea. Isi lua roba pe ea, care ramase exact in locul in care o puse, si geanta cu carti o arunca pe umar.
  "Ma bucur ca suntem acasa," ii spuse Julietei, lacrimile disparand, in schimb, avand ochii putin umflati si rosiatici din cauza lor.