Noaptea amintirilor

[Effy K. Dietrich]

• Înainte să-şi dea seama în cameră nu se mai afla doar ea şi cele două Viperine, ci aceasta începea să se agomereze încet. Elisabeth trase aer în piept şi se foi, în locul din care nu se proptise din momentul în care păşise în cameră. Se simţea ciudat să fie singura Cercetaşă de acolo, aşa că răsuflase uşurată atunci când în cameră intrase Julieta, colega sa. Nici pe ea nu o cunoştea foarte bine, şi ar fi fost foarte bucuroasă să li se alăture măcar una din prietenele sale, dar era mult mai bine astfel.
  
  Îşi ridică privirea ageră, uşor tulburată înspre persoanele din jurul ei, după mai multe momente după ce Lexie se prezentase. Deschise gura vrând la rândul ei să-şi rostească numele, dar chiar atunci li se mai alăturase o persoană. Elisabeth o cercetă scurt cu privirea , şi în cele din urmă afişă un zâmbet vesel. Nu avea de ce să fie încordată, şi în cele din urmă se prezentase, deşi nu ştia dacă cineva o auzise sau măcar bagase în seamă.
  
  Tresări uşor atunci când auzi întrebarea Isabellei, şi uşor îşi îndreptă privirea agitată înspre oglinda prăfuită. O analiză de la distanţă , cu o uşoare nesiguranţă pe chip. Se bucura că nu putea vedea de la această distanţă ceea ce arăta. Amintirea ultimei sale vizite acolo, şi a ceea ce văzuse era încă vie în memoria sa, şi nu îi dădea mai deloc pace. Făcu mai mulţi paşi în faţă , până ajunse la doar un metru şi puţin de oglindă şi întinse mâna dreaptă, dorind să îndepărteze pânza şi praful, dar se opri, întorcându-şi privirea înapoi, înspre celelalte persoane, mai ales spre Isabella.
  
  "Ştiu ce-mi va arăta. Şi nu sunt sigură că vreau să văd."Răspunde pe un ton aparent calm, dar în spatele căruia se simţea tensiunea, şi-şi plimbă ochii de la o faţă la alta.