emmenez-moi

[Kurt F. Malfoy]

• In numele marelui Merlin,mai mult ca sigur si-ar fi dorit sa o cunoasca asa cum fusese in trecut. O Natalie rea. Ah,cat de mult si-ar fi dorit sa o schimbe acum. Sa fie rea fata de ceilalti dar sa ramana la fel cum era fata de el si de copilul lor. O astfel de femeie i s-ar potrivit perfect. Si Natalie era la fel de perfecta,dar daca oamenii i-ar fi vazut de la distanta si ar fi susotit '' Vin sotii Malfoy,pazea'', ar fi fost mult mai bine. Acum toti stiau ca el era cel plin de venin iar ea ingerasul.Ar fi fost interesant daca lumea ar fi fost infricosata si de ea. Ar fi fost mai mult respect iar el isi dorea ca Nat sa fie respectata de toti. Doar era sotia lui.
  
  Oh,in numele lui Merlin..Eram atat de diferit. Aveam parul lung si cret,cu un piercing in limba pe care incercam sa il ascund,asa ca vorbeam cam rarait. Defapt nu prea vorbeam. Eram atat de tacut si de retras iar copiii ma tachinau mereu. Toti se luau de mine asa ca in ultimul an la Hogwarts am devenit si eu ceea ce sunt acum. Si astfel,s-a nascut un monstru. Un monstru dulce si roz. Dadu din gene putin mai repede,mimand o domnisorica ce vroia sa impresioneze sau sa se izbeasca de toate greselile trecutului. Incepu sa rada. Ii era rusine putin de faptul ca aratase ca o fata - multi confundandu-l cu una cand il vedeau. Dar pe de alta parte,era mandru de faptul ca nu se comportase ca un Viperin tipic. Nu intotdeauna.