emmenez-moi

[Kurt F. Malfoy]

• O privi putin surprins. Nu se asteptase ca ea sa nu il creada asa ca se imbufna putin apoi isi scoase portofelul din buzunarul hainei,deschizandu-l. Inauntru era o poza cu el si fratele sau geaman. In stanga,Carsten purtand o camasa verde,cu parul cazandu-i pe fata,cu o privire melancolica,visatoare,atat de firav,parca gata-gata sa planga. In partea cealalta,Klaus,intr-o haina de piele de culoare rosie,cu o creasta facuta mai de Doamne ajuta,privind lipsit de interes inspre obiectiv,mai-mai sa il ia la bataie pe fotograf. Brusc,Carsten cel din fotografie ii facu cu mana lui Natalie,timid,iar fratele sau ii facu cu ochiul,trimitandu-i si o ''bezea'',ca atitudinea respingatoare sa fie completa.
  
  Singurul mod in care ma apropiam de colegi era la karaoke. Dar si atunci cam rar. Cum naiba am ajuns eu sa atrag o fata si sa ma casatoresc cu ea doi ani mai tarziu,nu stiu. Bine insa ca m-am schimbat. Nu te-as fi cunoscut pe tine.
  
  Ii lua mainile intr-ale lui,sarutandu-i-le delicat. Aproape ca binecuvanta acea noapte in care fusese atacat de acei indivizi si batjocorit,fara pic de mila. Ei il transformasera,il facusera un luptator,o persoana responsabila,un barbat. Natalie nu s-ar fi indragostit probabil de un tip plangacios care ar fi tipat chiar si cand l-ai fi atins. Durerea era uneori bine-venita in viata multor persoane,iar el nu era o exceptie. Ar fi acceptat miliarde de umilinte si rani daca asta ar fi insemnat sa o aibe pe Natalie alaturi,iar si iar,pana la sfarsitul timpului.