emmenez-moi

[Natalie Francis]

Nu facu decat sa-l priveasca inca cateva secunde dupa care zambetul ii pieri . Fusese o intrebare ..stupida pentru sufletul ei si in acelasi timp reala pentru mintea ei .Mama ei ii spuse odata sa fie mai realista , si sa vada lucrurile asa cum sunt , nu cum ar vrea ea sa fie . Ar fi trebuit sa gandeasca ca o femeie adevarat si sa lase copilul din ea la o parte macar in momentele asemanatoare aceluia . Oare el doar vroia sa stie ce avea sa faca ea daca el ar fi murit sau .. era o gluma ? Clipi , tinandu-si ochii inchisi pentru cateva secunde .

- Ce vrei sa spui ?

Tacu . Din nou teama si tensiunea ii treceau prin vene . Isi duse mainile la frunte .. dupa care si le retrase lasand la iveala ochii inlacrimati ..aproape rosii . Era o intrebare pe care o regaseai in unele conversatii de-ale cuplurilor sau ..prietenilor cei mai buni daca nu cumva si intr-o familie . Isi lasa mana pe masa , apasand cu degetele suprafata dura a acesteia . Isi imaginase aceasta intrebare dar in primul rand asta fusese demult si nu se asteptase ca el sa i.o adreseze.
- As continua sa traiesc . Si o spuse pe un ton cat se putea de calm si rece . Pentru fiul nostru .