A magical place

[Aylee L. Lovel]

Cercetasa, in acel moment, ii amintea de un leu crescut in captivitate. Ai grija de ei, iar dupa aceea te ataca atunci cand stai cu spatele. Adica asta era renumita loialitate a cercetasilor... Fascinanta intradevar. Si lumea mai zicea de Viperini ca aveau doua fete. Julieta ajunsese aproape pana la Devorator. Nu asa repede... Isi lasa jos bagheta si o asupra pieptului lui Crimson.
-Incarcerous! striga dupa aceea, intorcand in ultimul moment bagheta inspre Julieta. Din bagheta neagra de cires iesira cateva franghii care o imobilizara. Nu prea strans, spera Aylee, insa nu avea de unde sa stie. I se demonstrase deja ca fata stia multe vraji pe care altii nu le stiu, iar faptul ca faca parte dintre Potteri explica acest fapt. Insa in acel moment era legata si avea sa ramana macar cateva minute asa. Ii trebuia timp, desi nu avea nici cea mai vaga idee ce urma sa faca.
-Hei, Blest! Ce faci? Ti-am zis sa nu te bagi! Daca fata vrea sa vina, ce drept ai tu sa o impiedici.
-Fac ce vreau eu, ii rapunse Aylee. Era constienta ca sunase ca o fetita mica si rasfatata, dar avea probleme mai importante de atat. Si cum ai reusit sa intrii aici, apropo?
Devoratotul nu ii raspunse, insa zambetul i se lati, facandu-i fata sa arate ca o masca cu o crapatura uriasa din cauza cicatricei. Cand avea fata asta insemna ca nu mai are de gand sa spuna nimic. Aylee nici nu il forta. Insa trebuia sa traga de timp, macar pana ii venea vreo idee salvatoare. Uite cum am ajuns... Poate daca in acea dimineata ar fi stiut ca urmeaza sa salveze un cercetas nu s-ar mai fi ridicat din pat. Dar era prea tarziu pentru asta.
-Oricum, ce poti sa vrei de la ea? E o simpla copila care are capacitatile mentale ale unui bob de mazare, iar puterea magica chiar mai mica. Plus ca ii aveti pe parintii ei. Asa ca, mai bine o lasati aici. O sa am eu grija de ea. Adauga si un ranjet, desi nu era sigura cat de credibil parea.
-A, sa inteleg ca micutul tau bob de mazare nu ti-a spus chiar tot. Ar trebui sa o intrebi pe ea.
Aylee se uita la Julieta. Acum, oficial, incepea sa ii pese de ce se va intampla.