Winter

[Aylee L. Lovel]

OOC:Anyone ><

Nu simtea neaparat nevoia sa faca ceva. Pur si simplu se plictisise sa mai stea in castel. Ura frigul, zapada si iarna in general, insa incetul cu incetul incepea sa simta ca peretii o apasau. Ca un fel de claustrofobie. Se ridica in capul oaselor si se uita in jur. Dormitorul era aproape gol. Era sambata dupa amiaza, asa ca probabil toata lumea era cu prietenii pe undeva. Se ridica cu picioarele pe pat pentru a vedea afara. Singurul lucru pe care il ura la Pivnita Viperinilor era ca era o…pivnita. Nu avea geamuri decat foarte sus si foarte mici. Afara nu parea sa fie foarte frig. Ba mai mult, cerul era chiar senin. Hotari ca in acea zi avea sa isi invinga ura fata de tot ceea ce insemna iarna si va iesi afara. Nu mai fause asta cam de cand ninsese prima oara.
Se imbraca cu niste blugi mai grosi sub care isi luase niste leggingsi. Isi lua vreo doua tricouri, un hanorac si dadu in bagaje si de o geaca. Gasi pana si o caciula din aceea care apara urechile. Isi prinse parul intr-o coada, astfel incat doar cele cateva suvite roz sa ii mai ramana afara. Isi puse un fular si isi lua manusile. Era echipata pentru a iesi afara. Isi strecura bagheta in buzunarul marit prin magie al gecii, dupa care iesi. In camera de zi isi aduse aminte ca ea era in tenisi. Fugi inapoi si, printre altele, isi lua in picioare bocancii. Rectific. Acum sunt gata de plecare.
Ajunsa afara, primul lucru pe care il simti fu o pala de vant rece. Incepea sa creada ca nu fusese o idee tocmai buna, insa nu avea sa se dea batuta acum, cand ajunsese pana pe treptele Castelului. Fara sa stie exact ce face, incepu sa se plimbe. Se feri in ultima clipa de un bulgare aruncat de ceva boboc si isi continua drumul. Realiza ca ajunsese langa Salcia Batausa. Desi stia ca daca nu se va apropria mai mult de atat salcia va ramane nemiscata, tot avea un fel de reticenta. Insa disparu in momentul in care privi din nou copacul. Parea, cumva, pleostit. Se mai uita putin in jur, ca sa fie sigura ca nu e nici o persoana a carui bulgare ratacit ar fi putut-o nimeri. Perfect. Isi scoase din buzunar o patura groasa si o intinse pe jos. Spera ca nu se va uda prea repede. Se aseja pe patura, dupa care se lasa pe spate. Ar fi fost o risipa ca in acea zi minunata sa nu faca ceea ce ii placea cel mai mult. Sa urmareasca norii. Si ce nori frumosi erau in ziua aceea. Nimic nu ar fi putut sa ii strice dispozitia in acel moment.