sweet dreams

[Isolde du Maurier]

• Clipi des, incercand sa inteleaga intrebarea, si mai ales, incercand sa se analizeze pe sine, sa isi dea seama de ce facuse acel lucru. Fusese doar un impuls de moment, insa trebuia totusi sa fie ceva mai mult? Privirea ei se pierdu iar in departare, intr-un punct fix de pe peretele alb si imaculat, pe care isi sprijini mana alba si neatinsa de mintea ei bolnava.
  "Presupun ca am facut pentur ca a fost un imbold. Asa am simtit", ii raspunse naiva, genele sale negre si lungi incadrandu-i ochii de un verde inchis, ca apa marii tulburate.
  Nu prea intelesese la ce se referise, insa asta nu era ceva nou, pentur ca de mult timp oamenii incetasera sa-i mai arate sau sa-i mai dezvaluie secretele. Fusese atat de inchisa in sine in ultimul timp, incat acum ii era mult prea greu sa ia contact cu cineva.