sweet dreams

[Isolde du Maurier]

• Il privi uimita, intrebandu-se cum de el isi mai amintea acele lucruri, care ei ii fusesera sterse de mult din memoria ei groaznica. Se mira pentru o clipa de cele ce ii spunea, pentru ca nu il credea in stare sa isi ceara scuze de la ea. Ea, care mereu fusese privita doar ca o papusa buna doar pentru gratia si frumusetea trupeasca, intruchiparea placerii , un fel de Afrodita moderna. Alunga aceste ganduri deranjante si urate din minte, si se rezema de peretele dur si rece al holului. Nu stia ce sa zica, si chiar in acel moment simtea un amalgam de sentimente si lucruri. Nu mai era chiar asa deprimata, insa nu se putea spune ca isi revenise complet.
  "Nu m-am suparat pentur ceea ce ai facut, ci mai ales pentru faptul ca ai crezut ca eu as fi vrut-o, avand in vedere durata atat de scurta de cand ne cunosteam. Dar ma rog, nu e vina ta, eu ti-am dat sperante, cand nici macar nu stiam ce doreai tu de fapt. Si, nu e prima oara cand se intampla asta, asa ca nu trebuie sa te simti chiar asa de prost."
  Se aseza pe jos, cu picioarele pozitionate turceste sub ea. Isi rezema barbia in maini, privind in gol timp de mai multe minute intregi.