Noaptea amintirilor

[Lexie Stryder]

• Lexie tacu pentru un timp, incercand sa observe si sa citeasca fiecare persoana cu care era in camera. Avea obiceiul sa faca asta, in general atunci cand erau si persoane straine prin jur. Ivy intra in camera si Lexie ii zambi, fericita sa o vada. Era una dintre persoanele ce faceau Hogwarts-ul sa insemne acasa.
  Elizabeth, cercetasa pe care nu o cunoscuse, avea o problema clara cu oglinda. In ochii ei se citea confuzie, furie, tristete si o urma de frica. Viperina o privi cu un aer destul de rece, incercand sa nu arate ca incearca defapt sa o cunoasca prin propriie metode.
  Oricum, Julieta era aceeasi. Cu parul acela blond si ochii albastri. Lexie isi ridica putin barbia, privind-o nu prea prietenos. Cele doua fete nu se intelesera de la inceput. Nu puteau sa spuna ca nu se tolereaza una pe alta, insa sentimentul se rezuma la atat: tolerare.
  
  Viperina inghiti in sec, cand auzi cuvintele Isabellei. In sfarsit va afla ce era in mintea surorii sale mai mari. O frustra putin sa fie pe dinafara.
  Insa tresari, vazand usa deschizandu-se si pe Filch intrand, cu Doamna Norris frecandu-si blanita usor murdara de pantalonii jerpeliti ai ingrijitorului. Viperina isi scoase bagheta, insa Isa i-o lua inainte, strigand vraja de impietrire despre care nu demult invatasera chiar la ora ei.
  
  Corpul nemiscat, inghetat al Ingrijitorului cazu lat la pamant. Doamna Norris mieuna zgomotos, atingandu-i obrazul cu labuta. Lexie nu incerca sa se apropie, stiind ca gherutelor pisicii le era usa sa-i despice pielea alba.
  In schimb, isi inabusi rasul, punandu-si mana in care nu avea bagheta la gura. Stia ca nu ar fi trebuit sa trateze situatia atat de copilaros, insa adora pur si simplu sa o vada pe sora ei profesoara facand ceva nesabuit.
  Insa imediat, ochii i se marira cand isi dadu seama ca Doamna Norris nu avea sa ramana in acel loc. Avea sa "spuna" cuiva. Si daca ere o persoana nepotrivita, fetele se arsesera.
  Lexie se arunca asupra pisicii, prinzandu-i corpul mic in maini, tinand-o cat mai departe de ea. Simtea cum se zbatea usor, incercand sa o zgarie si sa o muste ca sa ii dea drumul.
  "Ei bine ce aveti de gand sa facem acum?" intreba, incercand sa se protejeze de pisica nebuna.