sweet dreams

[Isolde du Maurier]

• Isi dadu seama ce dorise sa spuna dupa cateva clipe de ganduri, ca si cum un beculet s-a fi aprins brusc in capul ei. Duse fara sa-si dea seama mana aproape mutilata la parul bogat si castaniu inchis, care cadea in inele mari pe umeri si spate. Totusi, cand auzi ultima parte, se incurca putin, caci nu intelegea cum putea spera el la ea, daca nu in acel mod. Pentru sufletul ei? Asta clar era ceva nou pentru ea, si asa o nedumerea enorm, pentru ca totul era atat de incurcat.
  "L-la ce te ...referi?", intreba in soapta, glasul ei fin exprimand nedumerire si necredinta.
  Dintr-odata, totul devenise atat de confuz, ca si cum ar fi incercat sa distinga contururile obiectelor pe o ceata atat de deasa, incat puteai s-o tai cu cutitul. Gandurile ii zburara la Sasha, si la afectiunea pe care si-o purtau reciproc, si pe care ea o dorea atat de mult, ca o prajitura pe care i-o vanturai prin fata unui gurmand. Avea nevoie de intelegerea si dragostea cuiva mai mult decat avea nevoie de oxigen, caci fara ele, nu ar fi putut trai. Prea mult timp traise atat de izolata de lume, si atat de singura, incat spera din tot sufletul la cineva al ei, care sa nu o mai dezamageasca sau sa o paraseasca.