sweet dreams

[Isolde du Maurier]

• Il privi uimita, respiratia ei, de obicei regulata, incepand sa se accelereze. Inghiti cu greu, si se chinui sa nu inchida ochii, trecandu-si cu degetele sale lungi si osoase peste linile adanci, din care cursese sange, cu putin timp in urma. Ii prinse fata in mainile sale, neintrerupand contactul vizual.
  "E groaznic, imi pare rau", ii sopti, lasandu-si mainile, si incercand sa se linisteasca.
  Ar fi vrut sa simta durerea, sa redescopere cum era sa-ti doresti ca totul sa se termine, insa de mult nu mai stia asta, si ii invidia pe toti, pentru vietile lor linistite, si pentru fericirea lor. Un gand ii fulgera prin minte, si pleca ochii, uitandu-se la picioarele ei, care erau apasate de cele ale lui Carsten. Cand isi atinti din nou privirea asupra lui, ii spuse:
  "Vreau Piatra Filozofala"
  Tonul ei fusese atat de simplu, ca si cum ar fi spus ca afara e soare. Stia ca schimbase subiectul, insa ei i se intampla mereu asta, si nu era ceva nou pentru ea, si spera ca pe Carsten sa nu-l deranjeze.