Treburi nerezolvate

[Odette B. Malfoy]

• Odette statea in tacere alaturi de Kennya privind usile din stejar rugandu-se la Lordul Somoala si la toate divinitatile ca Isabella sa isi faca mai repede aparitia. Ajunsese sa se roage si la usile Castelului-bineintele nu cu voce tare: „Marete usi din stejar ale Castelul Hogwarts deschideti-va si lasati-o pe Isabella sa patrunda in minunatul iad de zapada...”. Simtea cum ultima farama de rabdare se scurgea din ea incetul cu incetul facandu-i sangele sa fiarba. `Macar zi mersi ca nu iti este frig` sopti micuta voce din capul sau facand-o sa isi dea ochii peste cap si sa ofteze.
  
  Mai trecura aproximativ zece minute cand usile se deschisera si Odette sari instantaneu la gatul persoanei care iesise din Castel.
  -De ce ti-a luat atat!? Intreba dandu-i drumul din imbratisare si privind-o pe... Stai... tu nu esti Isa. Cine naiba esti? Intreba uitandu-se la un baiat ceva mai inalt ca ea care o privea de parca tocmai scapase de la Sf. Mungo sectiunea bolnavilor mintal. Hmm... defapt nu conteaza... poti pleca, adauga facand un gest inofensiv spre Salcia Batausa care isi agita nervoasa crengile incercand sa se scuture de zapada.
  
  Usa se deschise pentru a doua oara dar de data asta astepta cateva secunde inainte de a face inca o prostie, insa cand vazu acei ochi de catel toate dubiile ii fura spulberate. Acea figura nu prea mergea pe ea dar de data aceasta avea sa treaca cu vederea. O imbratisa strans pe viperina apoi ii dadu voie Kennyei sa faca acelasi lucru.
  -Deci... plecam? Intreba nerabdatoare.