douter de moi?

[Lexie Stryder]

• Lexie isi stranse pelerina pe talia subtire, incercand sa ignore frigul ce i se infiltra incet incet in oase, facand-o sa simta un fior pe sira spinarii. Arunca o privire pe strada goala, auzindu-si ecoul cizmelor negre atingand pamantul. Zapada era inca asternuta intr-un strat destul de gros, cu toate ca luna februarie era pe trecute. Viperina inghiti in sec, simtind o usturime usor enervanta in gat. Clipi des cand un fulg se agatase de genele ei. Ura cand i se intampla asta, si totusi, nici daca ar fi putut, nu ar fi facut ninsoarea sa se opreasca. Era natura, chesta aceea din care toti oamenii uita ca se nasc. Pufni usor ironic, dandu-si seama de adevarul spuselor sale.
  
  O lua brusc la dreapta, parasind drumul principal din satul Hogsmeade. Trebuia sa se intalneasca cu India cam pe la ora asta, asa ca mari pasul. In scurt timp, ii deslusi silueta cunoscuta profesoarei de vajthat si colturile gurii i se ridicara un zambet ciudat.
  Cand reusi sa o vada clar, de la o distanta mai scurta in care fulgii usori de nea nu ii incetosau vederea, se grabi sa ajunga in dreptul ei si isi petrecu bratele dupa trupul viperinei micute. Ii zambi.
  "India,' spuse, intr-un salut scurt, dar prietenos.