Treburi nerezolvate

[Kennya Allen]

Kennya se uita ingrijorata peste marea de alb ce se intindea in fata lor. Le strigase fetelor peste vantul puternic sa stea cat mai aproape una de alta. Ar fi fost pur si simplu tragic sa se piarda in momentul acesta. Si in al doilea rand isi puteau tine de cald pana cand aveau sa gaseasca o cale de scapare. Isi aminti cand era intr-o misiune pentru Ministerul Magiei si ajunse in casa unor incuiati uitandu-se la ceea ce numeau ei televizor cum doi tipi pierduti in pustiu facura hipotermie si murira ingropati in zapada. Isi scutura capul incercand sa nu se gandeasca la lucruri negative in timp ce le asculta pe cele doua fete. In timp ce Isabella le spunea mandra ca o sa aiba ea grija de situatia asta, Kennya o batu usor pe umar si ii facu un semn extrem de hotarat ca nu.

Stia de ce era in stare viperina. Si daca isi mai alia fortele si cu Odette probabil din zona Castelului si a satului Hogsmade unde erau pierdute in prezent aveau sa ajunga pe un multe inalt si izolat la mii de kilometrii distanta. Pana la urma fetele se aproabara din priviri si inchisera ochii ajungand pe Aleea Diagon care era la fel de pustie ca Antarctica. Se miscau greu prin zapada, incercand din rasputeri sa gaseasca Trei Maturi. Era destul de greu sa distinga siluetele magazinelor si unde exact se aflau acestea dinc auza zapezii si a furtunii ce se apropia. Pana la urma cu chiu cu vai intrata pe prima usa ce parea dezapezita si fura primite de o voce barbateasca si foarte monotona si un bar la fel de rece ca si vremea de afara.
„Bine ati venit la Capul de Mistret!”