The trials of life (I)

[Kennya Allen]

Nu se merita. Kennya isi stapanii supararea si se retrase incercand sa gaseasca o solutie. Cea mai buna solutie. Se uita in jurul ei la incaperea aproape lipsita de lumina si la conturul obiectelor ce zaceau aruncate peste tot nedeslusite. Isi asculti simturile si observa doua dulapuri mari, astezate in doua dintre colturile camerei parand sa depoziteze registre si fisiere. Observa undeva langa usa o masa foarte joasa, exceptional de asemanatoare cu o masuta de cafe ace o aveau Incuiatii in sufrageriile lor pe care statea o vaza cioplita la gura cu cateva flori de stateau patetice indoite si ofilite. Da, asta era cuvantul. Patetic. Katherine era patetica sip area ca o trage sip e Kennya dupa ea. Nu trebuia sa se lase dusa de val.

“Esti patetica. Decat sa intri in depresie pana in monetul in care o sa-ti pierzi orice urma de speranta mai bine ti-ai folosi inteligenta sa gasesti o folutie cat mai sigura ca sa iesi din situatia asta. Stii ca te voi ajuta. Dar am nevoie de cooperarea ta.”

Kennya se arunca in fotoliu urmarind cu degetele usor tremurande urmele lasate de cerneala cazuta. Forma cateva litere si apoi le sterse in graba cautandu-si bagheta in unul dintre buzunarele robei. Ii simti lemnul fin si o scoase cu grija soptind cateva cuvinte curatand mizeria ce o facuse. Isi lasa capul sa se odihneasca pe spatarul acoperit cu catifea rosie asteptand orice fel de semn din partea prietenei ei.