The trials of life (I)

[Kennya Allen]

Facandu-si loc prin coridorul putin curbat ce ducea spre sala de sedinte, Kennya simti cum isi lasa nervii sa o incetineasca. Stai, marea Kennya Allen nervoasa? Nu, nu asta era. Pur si simplu tremura plina de anticipare, atat. Stia ca avea asteptari mari din partea prietenei ei daca vroia sa ocupe acest loc si stia cat de greu ii era. Iar asta nu o impiedica sa-i fie loiala si sa o ajute in orice scop sau vis pe care il avea. Stia ca nu era vorba daca vroia sa fie cea mai buna sau in sfarsit oamenii sa o recunoasca ca un lider bun. Gandurile ei apreau sa fii trecut de stagiul asta. Chiar daca comunitatea vrajitoareasca s-a vindecat si s-a imbunatatit atat de mult intr-un timp atat de scurt dupa razboiul de la Hogwarts, nu era inca de ajuns.

Cel putin nu pentru ele. Scopurile lor erau atat de diferite fata de cele a persoanelor de rand. Si amandoua stiau ca singura modalitate de a reusi sa le faca sa se implineasca, era sa ajunga cat mai sus. Promisiuni implinite nu numai pentru ele, dar si pentru cei care luptau alaturi de ele umar la umar. Sperand ca intalnirea oficiala avea loc in legatura cu punctele principale ce trebuiau sa le implineasca si nu alte lucruri inutile pe care nu o interesau, Kennya simtea ca ultimul lucru de care aveau nevoie era ca cei mai in varsta sa se prefaca surzi la vorbele lor si sa spuna lucruri stupide despre ca si cum cele doua erau inca copii.