never too late

[Victor A. Olivier]

• Never too late
  
  Victor&Ivy
  
  
  Isi consulta inca o data lista, apoi se ridica de la masa, decis sa-si cumpere tot ce avea nevoie chiar in acea zi urata de iarna. Zapada era de cativa metri, si nu mai inceta de cateva ore, vantul era aspru si batea ca turbat, iar temperaturile era atat de scazute incat nu iti venea nici sa scoti nasul pe geam. Cel mai rau era, insa, gheata alunecoasa care se facuse in urma contactului dintre zapada si apa. Cu toate astea, Victor nu considera ca vremea era o piedica pentru ceea ce avea el de facut. Zambi oglinzii, cand observa ca, dupa atata timp, ochii ei erau mai odihniti, parul ii statea cuminte si mai curat decat de obicei, si obrajii lui nu mai erau asa de palizi.
  
  Isi lua paltonul, isi incalta ghetele negre, si iesi, parasindu-si adapostul. Aparu chiar la intrarea in Aleea Diagon, si incpeu sa se plimbe printre magazine, in cautarea celui dorit de el. Nu isi mai amintea pe unde era, caci nu prea vizitase locurile alea ale Aleii. Insa era sigur ca va sti care era imediat ce il va vedea. Si, asa cum se asteptase, asta nu dura mult, caci in fata ii aparu, ca prin farmec, micutul magazin de care avea nevoie pentru potiunile sale. Deschise larg usa, in prag ciocnindu-se cu o tanara pe care o mai intalnise.
  "Imi pare rau!" spuse el aiurit, fara sa o priveasca pe fata.