In Franta

[Scarlett Soul]

Nu avea chef de nimic. I se acrise sa hoinareasca mereu pe aceleasi coridoare, mereu la aceasi ora, pana si daca era vorba de micul dejun. Daca era ceva ce putea spune ca ura, atunci erau lucrurile impuse, care "trebuiau respectate orice ar fi", da' de unde ? Nimic nu trebuie respectat daca nu vrei. Ce idei absurde !

Era obosita, nu reusise sa doarma noaptea trecuta aproape deloc. Se simtea oarecum dezgustata de ideea ca fusese in stare sa piarda circa 6 ore gandindu'se la cineva care nu staruia nici macar o secunda asupra imaginii ei. Mda, trebuia sa'l dea afara. Skip, skip, skip ... delete. Gata, era mult mai bine.
Apasa usor clanta si isi rezema mana cealalta de usa, parca pentru a atentua sunetul pe care in scotea aceasta la deschidere. Nu avea motiv sa faca asta, era in plin drept sa mearga sa'si ia micul dejun, dar se simtea mai bine asa. Era ca si cum daca ar fi reusit sa deschida usa fara vreun zgomot, atunci aveau sa o observe mai putini. Nu avea dispozitia necesara pentru nici unul din ei, de fapt, chiar se minuna ca mai venise, de obicei sarea peste micul dejun. Isi si imagina cum avea sa se desfasoare ziua asta, intra, saluta doi-trei colegi, se aseza linistita la masa, indesa cateva bucatele din ce mai apuca, se ridica si pleca cu pasi grei, nehotarata daca ii era mai bine in mijlocul unei sali de copii care, vorba vine, urlau, sau singura, savurand o carte buna.Nu prea ii pasa, vroia doar sa treaca cat mai repede. Era unul din acele momente la rascuce de drumuri, nici bine, nici rau, doar o stare neutra, o moleseala si o cufundare in monotonie, in banalul fiecarei zi.
- Scarr, aici ... ii facu cu mana Angela, o cercetasa pe care o cunoscuse doar cu cateva zile inainte. Parea simpatica, adevarul ca nu se chinuise prea mult sa o cunoasca.Si .. nici nu avea de gand, acum.
In fine, isi lasa dezgustul deoparte si inainta spre locul indicat de fata. Totul era exact asa cum isi inchipuise, cenusiu, neimportant si plictisitor. O atmosfera inbacsita ... Lua o lingurita mare de miere si se pregati sa o puna in ceai, cand, dintr'o data o faptura micuta si agila sari din ceasca de ceai.
'O, Doamne, nu poate omul sa-si bea linistit nici ceaiul.' isi zise in vreme ce se chinuia sa prinda hotoaica.
Imediat ce reusi, se ridica nervoasa si parasi sala.

- Tu, micuto, imi strici toate planurile ! ii spuse amenintator hotoaicei, in vreme ce traversa coridorul spre biroul profesoarei de farmece.
Nu ii venea sa creada, totul mersese atat de bine,exact asa cum vroise ... sa uite de tot cufundandu'se in carti, in ... orice altceva. Nu vroia sa plece nicaieri. Vroia sa piarda vremea si atat. Era satula sa tot plece.
- Aylee ... sopti Cercetasa, cand vazu o fata, pe jos, in biroul unde trebuia sa ajunga. Se uita inca o data pe usa, ca sa verifice daca nimerise, dar nu era nici o confuzie. Era in biroul profesoarei de farmece, iar Aylee si ceva alta ciudata erau pe jos si se descopereau din priviri. Ce naiba ?
- In fine ... o sa fie groaznic. Si chiar spuneti ca nu se pot returna chestiutele astea mici si enervante ?