douter de moi?

[Isolde du Maurier]

• India cazu pe ganduri, hotarata sa dea de cap acestei probleme. Dementorii nu plecau de la Azkaban decat atunci cand trebuiau sa prinda pe cineva cu adevarat periculos. Insa Profetul zilei nu spusese nimic de vreun criminal nebun sau scapat de sub control, si nimeni nu evadase. Asta daca nu cumva Ministerul lucra acum sub acoperire, si nu vroia sa lase lumea vrajitoreasca sa stie ca sunt pe urmele cuiva.
  "Chiar este ciudat " sopti ea, privind absenta soarele care stralucea slab, si care-i ranea ochii.
  
  Nu se implicase vreodata in problemele Ministerului, si probabil ca acestia nu ar fi fost prea incantati daca ar fi facut-o, insa sa lasi atatia Dementori liberi, intr-un sat care la aceasta ora era plin de elevi de la Hogwarts era mai mult decat o neatentie. Un gand groaznic ii veni in minte, si o privi pe Lexie speriata.
  "Elevii! Oh, Doamne, trebuia sa-i supraveghem! Daca au patit ceva? Haide vino!" striga India, tragand-o pe viperina de maneca robei, si indreptandu-se spre sat, in fuga.
  
  Nici nu vroia sa se gandeasca la ce ar fi putut pati daca directorul ar fi aflat ca nici macar nu-si supraveghease elevii. Si ii promisese cu atata ardoare ca va avea grija de ea...