never too late

[Victor A. Olivier]

• O lua pe Ivy dupa el, pe Alee, nestiind unde ar putea sa mearga. Presupuse ca o hoinareala ar fi fost destul de buna pentru ei, insa afara era mult prea frig, si nu stia cum ar putea prietena lui sa reziste. Ii auzi intrebarea, insa nu apuca sa raspunda, pe de o parte pentru ca nu avea ce, iar pe de alta, tocmai vazuse o mica cofetarie draguta si ingrijita, unde ar fi putut sa intre si sa bea un ceai cald.
  
  Intrara inauntru, Victor tragand-o pe fata dupa el, fara sa-i adreseze un cuvant sau sa-i arunce o privire. Stia ca avea nevoie de compania cuiva, si nu si-ar fi inchipuit cu cine altcineva sa vorbeasca, daca nu cu primul lui prieten pe care si-l facuse. Ii indica lui Ivy o masa intr-un colt in care nu era multa lume, si se duse la bufet, cerand mignonei femei de dincolo doua cesti cu ceai de lamaie, si cate o prajitura, a carei crema isi schimba aroma dupa preferintele celui ce o manca. Se intoarse la masa cu cele comandate, si se aseza in fata fetei, incepand sa manance in liniste. Adevarul era ca era aproape lesinat de foame.
  "Hmm, nimic nou. Deocamdata m-am apucat sa studiez procesul de imbalsamare si mumiile, insa ma tot intreb la ce-mi trebuie...", ii raspunse el la intrebarea de mai devreme, cu un aer ganditor.