those eyes...

[Lexie Stryder]

• Lui Lexie nu ii placu felul nepasator in care ii aruncase cuvintele. Prea agresiv, prea violent. In general, oamenii incercau sa nu spuna lucrurilor pe nume, o chestie cu care ea nu fusese niciodata de acord. Adica, de ce sa iti ascunzi parerea fata de o persoana la care tii, si nu numai, cand stii ca o ranesti mai mult vorbind-o pe la spate sau ascunzandu-i pur ri implu acele lucruri.
  
  Isi dadu o suvita la o parte de pe fruntea alba si il privi pe baiat inca scriind. Era vizibil ca se grabea, ca incerca sa termine cat mai repede tema. Pentru o clipa se intreba daca voia sa plece din compania sa, sau voia sa termine ca sa poata vorbi.
  Pentru un motiv pe care nu il stia, se simtea putin ranita daca ar fi fost prima varianta. Ii privi ochii, simtindu-le parca magia, energia aceea verde plutind in jurul lui.
  
  Ochii ei emanau incredere, ca intotdeauna cand il privea. Se opri cu cateva minute inainte ca acea ocupatie sa devina holbat si isi muta privirea spre cartea ei pe care o abandonase.
  "Defapt, chiar am o memorie destul de scurta," spuse Lexie, cu un zambet stramb. Si era adevarat. Nu prea tinea ea minte detalii, decat chestii importante, principale.