we all play it the same...

[Aylee L. Lovel]

Incepuse sa se plictiseasca. Asa cum facea mereu, isi terminase deja temele si isi citise de cateva ori pergamentele de la fiecare materie, iar acum se plictisea. Se uita in jur in Pivnita Viperinilor. Toata lumea parea ocupata cu ceva, nimeni neavand tip pentru inca o persoana in momentul acela. Resemnata, se ridica de pe fotoliu, isi duse lucrurile in dormitor si iesi din Pivnita. Incepu sa colinde coridoarele fara vreun scop anume, incercand pur si simplu sa alunge acel sentiment care pusese stapanire pe ea de cateva zile. Nu era neaparat plictiseala, mai mult era sentimentul acela ca nu e nevoie de ea nicaieri. Nu ii placea a se simta nefolositoare. Ar fi vrut ca sora ei sa nu fi plecat, dar stia ca fusese nevoita. Totusi, inca nu intelegea de ce nu putuse sa se duca cu ea. Acum, mai ramasese doar ea la castel si nu mai stia cat avea sa suporte situatia aceea.
Dadu coltul si se trezi fata in faca cu o batranica ursuza care isi agita andrelele pictate in directia ei. Bagui niste scuze si pleca mai departe, neintelegand prea bine cu ce ii gresise batranei vrajitoare din tablou. Mai facu cativa pasi si vazu o fata care se uita la o carte atat de concentrada de parca ar fi vrut sa o hipnotizeze. Viperina zambi si isi scoase bagheta din lemn de cires.
-Accio carte, sopti ea, dupa care intinse mana pentru a prinde cartea care ii zburase din mana fetei.