You and I...

[Michael Stark]

• Jake o urma pe Ivy adancindu-se in pestera intunecata. Isi adanci mainile in buzunar, icercand sa nu arate ca locul ala ii dadea o usoara stare de agitatie. Ar fi vrut sa mearga in fata lui Ivy si sa o opreasca, sa plece inapoi. Avea un fel de gol in stomac gandindu-se la ce ar putea fi daca intrau mai adanc in gaura din piatra. Inspira adanc cand Ivy se intoarse spre el, parca aigurandu-se ca inca mai era acolo. Privindu-i fata ar fi vrut sa o atinga, sa se convinga ce nu era doar un vis. Insa se multumi cu un zambet scurt, linistitor.
  
  Ce naiba facea? De ce o lasa pe ea inainte sa infrunte ceea ce era acolo, daca era ceva? Merse pe langa ea, pana ce ajunse in dreptul ei, cutremurandu-se cand varfurile parului ei blond ii gadilara bratul. Zambi slab, apoi isi tinu bagheta luminand partea la care lumina baghetei fetei nu ajungea. Cu cat se adanceau mai tare, simtea o stare de claustrofobie.
  
  Avea impresia ca strabatusera deja destul de mult, insa intorcandu-si capul vazu ca lumina de afara era doar la vreo cinci metri departare de ei. Rase in mintea lui de propriile ganduri, apoi isi intoarse atentia spre Ivy. Avea o frumusete aparte, cu parul blond ca mierea si ochii albastri, care pareau ciudati, ca si cum nimic in lumea asta nu semanau cu ei. Avea un corp suplu, bine proportionat. Isi desprinse fara tragere de inima privirea de pe ea, gandindu-se ca holbatul inca era nepoliticos.
  
  Imdeiat dupa acel gand, Ivy aluneca brusc pe podea. Jake isi arunca mainile spre corpul fetei din instinct, insa nu reusi sa o prinda la timp. Imediat, aceasta era asezata pe jos. Jake se apleca, ridicand-o de umeri. Nu se putu abtine sa nu zambeasca, insa nu facu mai mult, nefiind sigur daca Ivy va aprecia gestul.
  "Esti bine?" o intreba, privindu-i trasaturile.