You and I...

[Michael Stark]

• Viperinul nu se putu abtine sa nu zambeasca atunci cand Ivy mormai un fel de multumesc si merse inainte, vizibil afectata de faptul ca facuse contact cu podeaua. Totusi, lui i se parea atat de draguta incapatanarea ei incat nu se putu abtine sa si-o imagineze pentru o clipa in bratele lui. Scutura din cap, incercand sa alunge acest gand. Si totusi, era in spatele lui, o simtea cum se apropia.
  
  Jake inghiti in sec cand isi dadu seama ca acum nu se mai putea misca fara sa atinga cel putin unul dintre peretii de piatra ai pesterii. Se intoarse simtind-o pe Ivy chemandu-l cu o scurta atingere pe umar. Se intoarse (cum putea sa nu o faca atunci cand ea era acolo?) si vazu ingrijorarea din ochii ei. Nu se asteptase la asta. Crezuse ca voia sa descopere ce era cu pestera asta. Insa acum parea de-a dreptul speriata.
  
  Jake nu se panica, ramanand calm, insa in expresia lui nu se mai citea acel amuzament omniprezent. Incuviinta cand auzi cuvintele lui, putin usurat. Si totusi ei mergeau, si lumina nu se apropia. Treceau pe langa pereti, si lumina ramanea exact in acel punct, ca si cum ar fi fost o imagine inregistrata pe retina lui, care nu se mai schimba, statea pur si simplu in acel loc, blocata in spatiu si timp. Uita de tot pentru o secunda, simtind o senzatie de electricitate cand Ivy il prinse de mana, speriata.
  
  Acum era destul loc acolo incat sa se poata misca liber, insa tot simtea claustrofobia apasandu-i pieptul. Ii stranse mana si el viperinei, incercand sa o linisteasca.
  "Nu putem iesi," dadu glas el gandurilor amandurora, fiind socat e adevarul propriilor cuvinte.