You and I...

[Michael Stark]

• Jake zambi cand o vazu pe Ivy simtindu-se vizibil mai bine. Fata asta il scotea din minti. Era atat de draguta si enervanta in acelasi timp...
  Se incroda cand auzi vocea necunoscuta, si se cutremura usor cand mana viperinei o stranse brusc pe a sa (asta era partea buna cand Ivy se panica). Se incrunta, simtindu-se putin ciudat, apoi ii auzi vocea lui Ivy.
  
  Se simtea pierdut, impreuna cu Ivy, gandindu-se cum naiba vor iesi de acolo. Avea de gand sa o scoata pe viperina din acel loc, cu orice pret. Trebuia sa fie un loc mai bun pentru ea, un sfarsit mai bun. Nu voia sa o lase acolo singura, insa nici nu voia sa stea cu mainile in san si sa nu faca nimic. Se simtea usor frustrat, gandindu-se cum fata asta ii transfora simplitatea gandirii in ceva complex si foarte complicat. Isi musca buza, gandindu-se la cuvintele vocii misterioase.
  
  Va voi lasa sa plecati si sa-mi aduceti niste lucruri
  Ce lucruri? Unde sa caute? Cum? Sunt blocati in pestera. Daca aici ar fi lucrurile pe care le voia atunci de ce nu si le ia singur? In plus, se indoia ca acea persoana sau ce-o fi ar fi putut iesi. Altfel de ce i-ar pune pe ei sa ii aduca ce vrea? Acum chiar se simtea confuz. Cum puteau oamenii sa traiasca cu asta in fiecare zi?
  
  Ii stranse mana lui Ivy, simtindu-i pielea in palma lui si totul devenea din ce in ce mai simplu, mai clar, apoi dispareau de tot, transformandu-se in ea. Isi scutura usor capul. La ce se gandea el in timp ce ar fi trebuit sa o scoata de acolo?
  Imdeiat, vocea vorbi din nou, acum mai clar si mai aproape:
  
  "Vreau sa imi aduceti ceva, ceva ce imi apartine, insa nu mai e al meu demult. Sunt trei lucruri. Cu acele lucruri, eu voi putea iesi de aici in sfarsit. Unul e un lantisor, cu medalion, pe fundul Lacului Negru. Apoi mai e o pana de aur, intr-un copac de langa lac, din partea de nord. Este intr-un cuib de uliu. Si o piatra. Va trebui sa gasiti o piatra de culoare verde pe malul lacului. Orice piatra, numai sa aiba culoarea verde. "
  
  Jake ridica din sprancene, sceptic. Oricat ar fi vrut sa iasa de acolo, nu putea sa accepte oferta fara sa se gandeasca putin. Si ce va facea acel cineva cand va fi liber? Si de ce ar avea incredere ca ii va elibera? Nu avea niciun sens.
  "Nu-ti vom da lucrurile pana cand nu ne vei elibera," sopti viperinul, ingandurat. "Si trebuie sa ne juri solemn ca odata ce esti liber, vei parasi Hogwarts-ul imediat si nu te vei mai intoarce inapoi niciodata."
  Trebuia sa se asigura, sa aiba cateva planuri de rezerva.