Victims of love

[Isabella River]

• Adrienuta, Adrienuta.
  Deci in primul rand: ti-am zis eu ca voi fi fanul tau nr. 1. :> Ma rog, asta dupa ce m-ai amenintat si toate cele - dar hei, ce-i o neinsemnata amenintare cu moartea intre cele mai bune prietene ?
  
  Asa. Sincer, nu ma asteptam la un fic de genul asta de la tine. Nu stiu de ce, pur si simplu nu ma asteptam. Si acum revin la vorba mea: tu ma uimesti tot mai mult pe zi ce trece, fata ! =)))))))))
  
  Acum ca sa nu mai bat campii, mai bine incep sa comentez unele chestii de prin prologul asta kilometric pe care mi-am propus sa-l citesc de cum ajung acasa de la scoala: si am facut-o. Hehe.
  
  

  Nota autorului: In ceea ce priveste prologul, stiu ca incepe putin incet, dar nu poti sa te astepti ca legumele sa se faca cand apa nici nu a fiert, if you know what I mean.
  
  Stiu ca probabil multi membri ma vor ucide cand vor vedea cat am scris, insa sper sa nu fie un turn-off pentru voi, avand in vedere ca imi place sa scriu capitole lungi.

  
  Nu pot sa cred ca ai introdus si aici un "if you know what I mean" =)))))))) Ti-am zis ca de fiecare data cand aud sau citesc asta imi amintesc de tine.
  Mai, nu stiu ce sa zic despre asta.. parca e mai bine sa citesti mai mult, sa fie actiunea mai ampla si descriere din plin, pentru ca in fond.. asta conteaza defapt la orice lectura. Mie mi se pare ca e mult mai bine ca ai incadrat prologul in.. wow, peste 4000 de cuvinte, ba chiar e de admirat pentru ca acum hai sa fim seriosi, nu stiu cati mai fac un prolog asa lung. Ai nevoie de inspiratie pentru asta si, asa cum mi-ai spus aseara cand scriai, tu ai avut-o din plin.
  
  

  Ea de abia reusi sa-si aduca aminte de ultima data cand se simti calda. (...) Nici unul din elevi nu voia sa isi ruineze situatia (...)

  
  Nu sunt aici sa iti fac observatii din punct de vedere gramatical, evident, plus ca toti facem greseli de ortografie, dar cred ca cel mai corect era simtise.
  Iar din 2005 [sper sa nu gresesc anul] s-a dat o lege cum ca nici un/nici una etc. s-ar scrie legat. In fine, toti am aflat destul de tarziu de chestia asta - eu am aflat abia anul trecut inainte de examen, parca.
  
  

  “Esti foarte norocoasa, domnisoara Sato.”
  Daca mai avea sa auda din nou fraza aia…..

  
  Asta e tipic Adriana. =)))))))) Si imi aminteste de alte vorbe de-ale tale gen "sper sa arda in flacarile iadului". Esti culmea.
  
  

  “Intr-o nota mai personala, desi universitatea este preocuparea mea principala, eu inca sunt aici pentru a servi studentii. Daca ai orice fel de probleme ca sa-ti gasesti drumul pe aici sau daca ai nevoie de ajutor in clase voi face o exceptie.” (...) Putea sa simta ochii barbatului ce ii urmarea spatele, dar il ignora.

  
  Ntz, ntz, nasty man. [-x
  
  

  Si apoi vazu acea silueta…

  
  Hombreul, hombreul, hombreul !! In sfarsit incepe actiunea adevarata !!
  
  

  La fel de repede, privirea lui disparu. Ai o simti ca si cum cineva ar fi tras o catifea neagra de pe pielea ei. Baiatul de pe masa se ridica, isi sterse praful de pe haine si se apleca ca sa insface ghiozdanul de piele neagra de langa el si apoi se ridica ca un lichid pe picioare. Fara nici un fel de privire inapoi, acesta disparu intr-o cladire din apropiere.

  
  WTF ?! Nuuuu, you fool !! Cica pleaca asaa, fara sa spuna nimic, dupa ce ca fata se uita la el asa ademenitor. :| Bad, bad boy. IMPOSSIBRU.
  
  

  Ii era atat de greu sa-si aminteasca orice altceva decat ochii aceia. Si cat de frumos era. Era ca si cum s-ar uita la o pantera neagra ce statea intr-o portiune intunecata a unei jungle umede. Era ceva extrem de inspaimantator, dar ca o vraja ce te lega dupa o intalnire cu o creatura atat de exotica.
  
  “Ce naiba fac?” Ai murmura ca pentru sine, clatinand din cap.

  
  Si asta e tot tipic Adriana. =)))))))) Imi si imaginez cum ai face, fata. Mai ales stiind cum arunci tu priviri hombreilor. Stiu eu, lasa ca stiu eu.
  
  

  “Nimeni nu te stie aici,” isi sopti pentru sine in timp ce se imbraca. “Poti sa fi oricine vrei sa fi, si nu vor stii niciodata diferenta. Sau poti fi un nimeni.”

  
  Asta mi-a placut foarte mult. Simplul fapt ca totusi se incurajeaza pe sine si oricum, adevarul vorbelor - ca doar nu degeaba se spune ca intr-un loc nou, unde nimeni nu te cunoaste personal, poti fi oricine vrei, sa o iei de la capat.
  
  

  Ca valurile nechemate asupra unui tarm, baiatul brunet de mai devreme se strecura din nou in gandurile ei. Un fior ii trecu prin coloana vertebrala in timp ce isi infatisa ochii aceia mocniti atat de clar incat fata simti ca si ei puteau sa o vada pe ea. (...)
  “Era atat de… frumos.”
  Cuvintele ii scapasera fara sa isi dea seama ca deja le graise. Ai isi atinse buzele cu un deget ca si cum nu i-ar fi venit sa creada ca tocmai vorbise. Ea isi clatina capul dintr-o parte in alta si se ridica in picioare.
  “Trebuie sa ies mai mult afara.”

  
  Si asta mi-a placut incredibil de mult. =]]]]]]]]] Cica "trebuie sa ies mai mult afara" - apropo de asta, sper ca nu mai stai despuiata prin casa, fata. :-w
  
  Aaaasa. Deci mie imi place - modul in care scrii, faptul ca descrii cat mai mult posibil si ca nu pui 573867369 de linii de dialog - ma enerveaza cand vad numai dialog intre doua personaje, fara nicio descriere care sa spuna gesturile lor sau cum se simt sau orice. -_-
  
  Sper sa pui cat mai repede capitolul I. Stiu eu ca tu ai momentele tale de inspiratie si cand o sa te pui pe scris o sa ne sperii pe toti. ><