You and I...

[Ivy Thibault]

• "Bine, asta a fost ciudat." spuse Ivy printre chicote. Isi dadu seama ca inca il tinea de mana pe Jake si se opri din ras, uitandu-se la mainile lor, inca zambind. Ce era ciudat era ca se simtea foarte bine tinandu-l de mana, ca si cum asa ar trebui sa fie.
  "Presupun ca as fi nebuna daca ti-as propune sa ne continuam plimbarea, nu?" intreba Ivy.
  Zambetul lui Jake o asigra ca e in regula, asa ca alesera un traseu si pornira. Copacii mari nu mai erau acoperiti de zapada, insa frunzele lor inca lipseau, ceea ce ii dadu viperinei un sentiment de malancolie. Totusi, pasari incepura sa cante de pe ramurile lor, incantandu-i cu cantecele lor.
  
  Ivy facu semn spre un copac ce cazuse si cei doi se asezara pe trunchiul lui. Viperina se mira cat de bine se simteau amandoi in liniste, fara sa fie nevoie sa spuna cineva ceva, fara acea tacere care o stanjenea in prezenta altor oameni. Isi lasa capul pe umarul lui si inspira adanc aerul curat. Inchise ochii pentru cateva clipe si derula in minte ceea ce li se intamplase in ultimele ore. Parca ziua de ieri era la secole distanta. Parca era un alt timp atunci cand intrase cu Jake in pestera. Se gandi daca nu cumva adormise pe undeva si visase, dar isi dadu seama ca era mult prea mult pentru ca mintea ei sa conceapa. Abia se intalnise cu Jake si deja avea amintiri importante si frumoase cu el. Se gandi putin cat de bine se simtise cu el in ciuda situatiei si isi dadu seama ca daca ar fi fost sa aleaga pe cineva alaturi de care sa treaca prin aceasta aventura, tot pe el l-ar fi ales.
  Isi ridica capul de pe umarul lui si il privi in ochi, mirandu-se de albastrul lor adanc.