living on my own, I stopped making sense a long time ago

[Isolde du Maurier]

• Zambetul viclean pe care il avea pe buze persista cat timp isi croia drum printre angajati, care misunau ca furnicile in toate directiile. Chiar nu avea ce face si acesti oameni toata ziua, decat sa se invarta prin toate partile? Nu aveau si eu de lucru, sau orice altceva de facut? Tatai enervata, uitandu-se urat la ei. Cum avea ea sa-si duca planul la indeplinire daca se tot ciocnea de ei, si nu putea sa treaca? Chiar cand gandea asta, cineva o lovi, facand-o sa cada pe spate, fiind chiar in pericol sa se loveasca de o statuie ciudata, in forma unui grifon.
  
  ”Nu te uiti si tu pe unde mergi?” ii arunca ea persoanei in cauza pe un ton grosolan.
  
  Ridica privirea si fu surprinsa sa-l vada pe Victor, geniul nebun, stand in fata ei, cu o figura stupefiata pe chipul sau palid. Nu stia ce naiba facea la Minister, cand el nu prea obisnuia sa iasa din lumea pe care si-o crease cu atata timp in urma.
  
  ”Ce naiba faci aici?” intreba ea, vocea sa exprimand uimirea pe care o simtea.
  
  Se ridica de pe jos, scuturandu-si pelerina de praf, si zambindu-i.