living on my own, I stopped making sense a long time ago

[Isolde du Maurier]

• Ii zambi incurajator lui Victor, si apoi, vazandu-l cum dispare, farmecul care se asternuse pana atunci peste ea disparu, lasand-o singura, cu nimeni care sa-i mai alimenteze visele si dorintele. Se imbratisa singura, simtind parca cum un frig greu se lasa, fancand-o sa dardaie, inconstienta de locul unde se afla. Isi aduse brusc aminte de motivul pentru care se afla la Minister, si se alarma. Trecuse prea mult timp, si pierduse cu totul notiunea timpului. Misiunea ei cu siguranta avea sa se duca de rapa daca nu facea ceea ce trebuia mai repede. Se indeparta, cautand biroul Ministrului, si sperand ca Victor nu era atat de curios incat sa vina dupa ea. Nu ar fi vrut ca el sa ii afle secretul, caci nu stia cum ar fi privit-o, dupa asta. Ofta, si incepu sa urce scarile, multumita ca nu mai avea mult, pana cand va fi rasplatita.
  
  Deschise usa, privind-o pe femeie viclean, intrebandu-se de ce nu putuse si ea sa ia o pauza, sau ceva. Ministrul chiar avea nevoie de o secretara, precum Incuiatii? Pufni scurt, apropiindu-se de birou, si privind femeia in ochi.
  
  ”Imperio!” striga ea, mai mult in soapta.