revealing the truth

[Isolde du Maurier]

• India se bucura ca Ivy nu protestase, si nici nu incercase sa arate ca nu o vroia la masa ei. S-ar fi simtit foarte prost sa afle ca nu era dorita de ea. Ii zambi indulgent, si isi muta privirea pe pahar, putin absenta. Scrisoarea aceea inca o mai enerva si deruta. Toate aceste secrete ii faceau greata. Stia ca nu fusese in cele mai bune conditii cu mama ei, insa chiar asa, sa nu-i spuna de tipa numita Allison, care se pare ca fusese destul de importanta pentru parintii ei? Ivy ii atrase atentia, intrerupandu-i gandurile, si vrajitoarea arunca o privire spre scrisoare. Ofta, si o desfacu, privind inca o data scrisul banal al mamei sale, care murise in urma cu cateva luni.
  
  "Da, asa se pare. E un mare mister pentru mine. E de la mama mea, catre tatal meu, de acum mult timp. Probabil ca eu aveam un an, sau doi. Vorbeste de o nu stiu care Allison, care a disparut"
  
  Pufni scurt, enervata inca o data, si ii intinse viperinei hartia.
  
  "Daca tu reusesti sa dezlegi misterul, iti fac cinste", chicoti ea, privind-o pe tanara pe sub genele lungi.
  
  Ivy avea parul de o culoare aramie, ca si rugina, putea spune, ceaa ce ii dadea un aer misterios si elegant. Ii placea mult cum ochii sai luminau nu numai chipul ei frumos, dar parca intreaga incapere. Se intreba cum aratau parintii ei, si daca mostenise de la ei aceste trasaturi, si apoi realiza ca nu o cunostea prea bine pe vrajitoare.