You and I...

[Michael Stark]

• Jake se gandi o clipa la ceea ce spunea Ivy. Intr-adevar, nu avea cum sa inteleaga cum era sa simta acea durere. Insa stia ce insemna sa fii pe cont propriu. Fugise si el de acasa cand avusese 13 ani si statuse cu prietenul lui prin suburbiile Londrei timp de trei luni. Pana cand parintii lui il gasisera si il adusesera acasa.
  
  Mama lui il luase in brate si il sarutase intr-una, plangand. De atucni nu mai facuse niciodata asta, stiind cat de mult il iubeau si cat de mult ii raneau cand facea asa ceva. Asa ca nu, nu prea stia cum era sa nu te iubeasca cineva si sa fii singur pe lume.
  
  Tocmai de asta voia sa o inteleaga pe Ivy, sa ii arate ca nu e singura, ca exista cineva caruia ii pasa atat de mult de ea, incat nu se putea exprima in cuvinte. Zambi la gandul asta, apoi se intoarse spre viperina, trcandu-si buricele degetelor pe suprafata fina a obrazului ei.
  
  "Esti extraordinara, stii asta?" intreba, spunand tot se simtea prin aceste simple cuvinte.