Velvet lies.

[Rachelle Hathaway]

• Odette chema catelusul la ea luandu-l in brate, dupa care ii intreba pe Rae si Blake daca vor sa vina, ofta ridicandu-se lenes de pe jos scuturandu-si hainele de praf. O lua inaintea celor doi singura lasandu-l pe baiat in urma cu cei trei. Prefera intotdeauna sa fie inaintea tutuor cand merge cu un grup. Isi misca lenes picioarele, privind drumul atent sa nu se impedice. Se indeparta din ce in ce mai mult de restul dar nu o avertiza nimeni sa se intoarca, nici macar Blake care era atent la fiecare gest de-al ei. Un pod se intindea deasupra sa, prin el o alee intunecoasa si destul de infricosatoare. Capatul nu-l puteai vedea, iar podul era destul de lung. Adrelina ii curgea prin vene, ar fi dorit sa treaca pe acolo, si asa se simtea plictisita si singura. Pasi nesigura si incet pe sub pod, isi privi mainile dar nu erau acolo pentru ca totul era negru, nu-ti auzeai nici macar gandurile, se infiora teribil. Firicele de par de pe brat ii se ridicara de spaima, dar nu o impiedica sa continue sa mearga.
  
  Rae apasa puternic pe pereti sa se asigure ca merge pe unde trebuie cand o lumina slaba ii atrase atentia, venea de la inelul ' de logodna' primit in dar, piatra aceea stralucea dar slab. Il privi uimita, trebuia sa recunoasca de cand il vazuse nu-si putea sa-si ia ochii de la el, dar pe deasupra sa stie ca e de logodna, nu era pregatita pentru acest pas la 18 ani. Dar se gandea doar la un simplu inel. Atat. Gata. Rachelle se trezi la realitate; tresari speriata la auzul unor lanturi venind din spatele sau, parca cineva tara niste lanturi dupa el, gemea. Rae uita si sa respire de teama, se auzea din ce in ce mai aproape. Se lipi de perete astept sa se termine, zgomotul "trecea" pe langa ea. "A plecat." murmura ea multumindu-i lui Dumnezeu ca-i in viata.
  
  Nu realiza ce ar fi putut sa treaca pe langa ea; dar cand se arata si ea mai incantata; sunetele strani se auzira iar dar mai tare si mai inspaimantator. "Nu ti-a spus nimeni ca o fata asa mica si sfioasa de la astropufi nu ar trebui sa plece de una singura?" zise o voce joasa si cunoscuta, nu era decat Blake care ii placea sa o necajeasca. Ii lua mana in a lui si o stranse, dupa care o saruta pe frunte luandu-i suvitele de par ce-i intrau in ochii. Rae se simti usurata, miscandu-se timid inca tremurand de spaima, lumina ii intra in ochii facand-o sa se incrunte. Mainile si picioarele ii tremurau chiar si in siguranta la pieptul lui Blake. "Esti enervant. " murmura ea.