You and I...

[Ivy Thibault]

• Ivy incerca sa si-l imagineze pe Jake de cinsprezece ani, plimbandu-se bat prin Londra impreuna cu Kevin. Chicoti distrata atunci cand baiatul mentionase de becurile disparute. Inima ii tresari cand isi aminti ca, acum ceva timp, chiar vazuse pe prima pagina a unui ziar Incuiat o poza cu o strada decorata frumos. Se gandi daca nu ar fi fost acelasi lucru despre care ii povestise inainte Jake. Zambi la gandul ca poate mai avusese si inainte o legatura cat de mica cu el.
  
  Ii auzi intrebarea si se uita prin jur, ganditoare. Niciodata nu fusese genul rebela. Ok, se imbata... cam des, da, fumase cateva luni cand avea cam paisprezece ani si chiulea de cateva ori pe luna de la ore. Nu era nici ea perfecta, dar niciodata nu exagerase cu nimic. Cand se imbatase, avusese grija sa fie destul de lucida incat sa se duca direct acasa. Cand fumase, nu erau decat cam doua tigari pe saptamana timp de cateva luni, dupa care le lasase deoparte. Si chiulea doar anuntandu-si profesorii ca era bolnava si statea inchisa in camera tot timpul.
  
  Ofta si se gandi pentru cateva clipe.
  "Cred ca cel mai rau a fost cand am dat spargere la Gringotts. Aveam saisprezece ani. Faceam parte din alianta The Deathly Hallows. Trebuia sa punem mana pe o sabie ingropata intr-unul din seifele de la Gringotts. Pritenul meu a fost injunghiat din cauza unei fete ce ne-a tradat. Am reusit sa-l scot de acolo si a supravietuit." termina fata ridicand din umeri. "In mod normal, nu ar fi trebuit sa spun asta nimanui. Nu cred ca ar fi foarte bine pentru mina daca ar afla Ministerul cui i se datoreaza jaful. Desi nu si-au dat seama ce s-a furat. Ei cred ca nu am reusit sa luam nimic." zambi viperina zambind mandra.
  
  Era multumita de cum decursese acea misiune. Chiar daca Daria ii tradase si Carsten fusese injunghiat, macar nu erau prinsi, iar Ministerul tot credea ca nu s-a furat nimic. Jaful fu dat uitarii, mai ales ca se intamplase cam acum un an. Ivy avea incredere in faptul ca Jake nu ii va trada secretul.
  
  Chiar daca soarele trecuse de mijlocul cerului, inca era cald si luminos afara. Ivy nu-si lua paltonul pe ea, doar se sprijini cu mainile de bustean si isi indrepta fata in sus, simtind cum o mangaie soarele. Inchise ochii si zambi, gandindu-se cat de frumoasa zi era. Lantisorul cu Semnul Intunecat cumparat de pe Aleea Nocturn ii aluneca intr-o parte, iar Ivy il intoarse inapoi la locul sau, sprijinit pe pieptul ei. Viperina se bucurase sa afle ca nu e blestemat, singurul lucru pe care il facea special era sa lumineze cand purtatorul era in pericol. Pana acum, fetei nu ii luminase niciodata si Ivy incepuse sa se intrebe daca merge cu adevarat. De fapt, nici nu ii prea pasa pentru ca ea il cumparase doar pentru ca ii placuse.