Your words are the sweetest poetry

[Isabella River]

Differences of habit & language are nothing at all
if our aims are identical & our hearts are open.
- Albus Dumbledore.

• Isabella se ridica in capul oaselor si privi dezorientata in jur - era intuneric si liniste deplina in dormitorul fetelor din Pivnita Viperinilor. Isi trecu mana prin parul lung si expira incet, apoi inghiti nodul din gat.
  "Un vis urat." isi spuse Viperina in gand, apoi fara sa ezite prea mult, se dadu jos din pat, isi lua pelerina neagra si bagheta, apoi iesi, incercand sa nu faca zgomot.
  Isi musca buza inferioara inainte sa inchida usa de la dormitor si traversa Camera de Zi cu pasi mari, vrand tot mai mult sa plece din Pivnita.
  
  Nu intelegea de ce avea acel sentiment - mereu se simtise in siguranta acolo si era constienta ca ar fi mai in siguranta in Pivnita Viperinilor decat pe undeva prin Castel, dar cu cat se apropia de scarile din marmura, inima Isabellei batea tot mai tare.
  Se opri la ultima treapta si asculta cu urechile ciulite, fara sa se miste. Se incrunta si ramase asa cateva secunde ce i se parura a fi mai lungi decat erau defapt, ferm convinsa ca auzise ceva. Vazand ca nu se mai aude niciun zgomot, oricat de mic, Isabella isi continua drumul.
  
  Merse incet pe coridoarele Castelului, multumita de pasii ei silentiosi. Era obisnuita sa hoinareasca noaptea prin Castel - de cand era la Hogwarts avusese parte de multe nopti nedormite si petrecute prin misterioasele locuri ale Scolii de Magie, Farmece si Vrajitorii.
  Zambi fara sa vrea, gandindu-se la cate trasnai facusera ea si prietenii ei in anii trecuti. Acum multi dintre ei plecasera - dar ramasesera cei mai importanti: Matt, Kennya si Raizen. Ei erau cei care ii ramasesera alaturi in tot acest timp si le era recunoscatoare.
  
  Se opri in mijlocul coridorului si se uita lung la inelul din aur alb, cu piatra mica si albastra, de pe inelarul mainii drepte. Inca avea intiparita in minte acea zi - ziua in care Matt ii pusese pe mana acel inel. Si stia ca va ramane acolo pentru multa vreme si ca locul ei era in bratele lui.
  Insa faptul ca de aceasta data nu mai erau de aceeasi parte, o facea pe Isabella sa fie tot mai nelinistita. Deschise gura, parca pentru a spune ceva, dar o inchise la loc aproape imediat.
  
  Isi continua drumul, indreptandu-se spre Biblioteca. Hoinarise destul fara tinta si desi nu se simtea obosita deloc - si nici nu voia sa se intoarca in patul ei - simtea nevoia de a se aseza undeva, sa stea acolo si sa se gandeasca, sa nu faca nimic. Si unde altundeva daca nu in Biblioteca ? Acolo era mereu liniste - mai ales in Sectorul Interzis. Viperina iubise cartile inca de mica. Ii placea sa citeasca, iar acea pasiune o prinsese de la mama sa. Ii veni in minte biblioteca imensa de la etajul al doilea al castelului familiei sale. Mare parte din copilarie si-o petrecuse acolo.
  
  Se mai uita o data in urma si asculta cu atentie, incercand sa depisteze orice miscare, inainte de a disparea in Sectorul Interzis.