Your words are the sweetest poetry

[Isabella River]

• Isabella merse cativa pasi printre rafturile ticsite de carti, fara sa-si mai scoata bagheta pentru a face farmecul Lumos. Era mai bine daca ramanea in intuneric - evita orice posibilitate de a fi descoperita, in plus stia destul de bine acel loc. Hogwarts'ul isi mai pierduse din secrete, din moment ce Viperina incercase sa il descopere in toti acesti ani - dar desigur ca avea sa ramana pentru totdeauna plin de secrete pe care Isabella nu avea sa le descopere vreodata.
  
  Se opri si isi fixa privirea pe cateva dintre cartile din fata sa - aveau cotoarele roase de vreme, groase sau subtiri si erau acoperite de cate un strat gros de praf. Isi plimba privirea de-a lungul titlurilor scrise fie cu o culoare aurita si elegant, fie cu negru si cu un font impunator, pana se opri asupra uneia care, fara sa stie de ce, ii atrase atentia.
  Isi musca buza inferioara, fara sa se simta in stare sa intinda mana dupa carte - stia ca in Sectorul Interzis erau carti de Magie Neagra, carti periculoase care ar fi trebuit sa ramana ascunse, neatinse. Dar intr-un final intinse mana si trase cartea, tinand-o apoi cu ambele maini.
  
  Dar inainte sa o poata deschide, auzi un zgomot scurt, ca niste pasi, nu foarte departe de locul in care se afla ea. Isi stranse buzele intr-o linie severa si lasa cartea cu grija pe raft, la locul ei, dar usor iesita in afara pentru a putea sa o regaseasca.
  Isi scoase bagheta si rosti soptit:
  "- Lumos !"
  Merse cativa pasi inapoi, spre locul de unde se auzise sunetul. Lumina iesita din bagheta ei nu era foarte puternica, dar fiind inca obisnuita cu intunericul, o usturau ochii, asa ca era fortata sa ii inguste.
  
  Inainte sa mai faca vreun pas, in fata ei aparu o silueta bine conturata. Lumina baghetei Viperinei nu ajungea pana la chipul baiatului - pentru ca Isabella era sigura ca era baiat - deoarece era inalt, iar asta o facu pe Isa sa scoata un sunet din cauza sperieturii si tresari, apoi stranse bagheta in mana.
  Cand baiatul se apropie, Isabella il recunoscu. Casca ochii si expira incet, dandu-si seama ca in tot acest timp isi tinuse respiratia.