living on my own, I stopped making sense a long time ago

[Victor A. Olivier]

• Iesi din biroul ministrului, usurat ca nu se intamplase nimic rau. Un aer degajat, plin de usurare se asternu peste el, multumit ca scapase doar cu atat. Se pare ca totul fusese mai ciudat decat se asteptase, si nimeni nu-l acuzase de furtul acelor cadavre de la Sf. Mungo. Totusi, pentru putin timp, se ingrijora, pentru ca trebuia cat mai repede sa isi gaseasca ceva de lucru. Nu mai putea sa traiasca din averea parintilor, oricat i-ar fi placut lui asta. Tatal sau avea sa se intoarca intr-o zi de la Azkaban, si nu-i va placea sa stie ca fiul lui ii cheltuise toti banii. Asta daca avea sa mai revina. Victor se intreba cum de nu inebunise pana atunci.
  
  ”India?” intreba el, uimit sa vada ca fata disparuse.
  
  Verifica in toate partile, insa se parea ca tanara vrajitoare disparuse, ceea ce era destul de ciudat avand in vedere ca trebuia sa-l astepte acolo. Suprins de ciudatul comportament al fetei, dori totusi sa o gaseasca. India se purtase foarte ciudat in acea zi, ca si cum nu ar fi vrut sa-i destainuie unde se ducea, sau ce facea, si chiar daca Victor nu lasase impresia ca insista asupra acestui fapt, era foarte curios in legatura cu ea. Se decise sa verifice Departamentul Misterelor, si deschise usa, inaintand grabit pe holul rece si intunecat. Se parea ca decizia lui fusese una buna, caci auzi vocea feminina a fetei dintr-un cabinet , si deschise usa incet, vazand trupul ei gratios aplecat peste biroul secretarei.
  
  ”India?” intreba el din nou, de data asta in soapta, incercand sa atraga atentia.