Your words are the sweetest poetry

[Matt I. River]

• Baiatul o privi pe viperina cum sa indeparteaza incet si mai apoi cum dispare dupa un raft plin cu carti mari, acoperite de piele neagra. Inainte sa iasa din raza vizuala lui Matt, aceasta intoarse capul, parca vand sa spuna ceva si avand o expresie ratacita pe chip, trista si, baiatul spera sa isi imagineze, chinuita, ca si cum ceva nu ii dadea pace si nu stia cum sa rezolve acest lucru.
  
  Matt ar fi vrut sa o ajute, ar fi vrut sa o asigure ca totul va fi bine. Dar cum putea face asta cand nici macar nu stia despre ce este vorba ? Incercarea sa de a afla ce se petrece esuase, insa nu avea de gand sa o lase pe Isabella in starea aceasta.
  
  "- Isabella ?" intreba Matt, pe un ton jos, aproape soptit, asteptand un raspuns care nu veni.
  
  Auzi pagina unei carti, intoarsa cu grija. Se pare ca Isabella nu dorea sa mai astepte pana ajungea inapoi in dormitorul fetelor, in pivnita Viperinilor. Din instinct, Matt se uita in spate, sa verifice ca erau singuri, apoi se apropie de raftul dupa care Isabella disparuse.
  O gasi stand pe vine si indesand o carte la loc. Se ridica brusc si isi freca palmele de coapse.
  
  "- Ce faci ?" intreba Matt. "Ce carte era aia ?"
  
  Tonul lui nu era unul acuzator, sau suparat, ci mai mult ingrijorat. Se apleca sa ridica cartea, insa Isabella il opri.