Lectia 3. - "Engorgio"

[Lexie Stryder]

• Lexie isi infasura pelerina pe langa talia subtire, dandu-si la o parte cateva suvite din ochi. Avea parul de un saten deschis, o culoare care ii placea la nebunie. Ochii ei albastri scrutara coridorul care se golea tot mai repede, lasand in urma o atmosfera calma, acoperita de un strat somnoros de praf care te ademenea inapoi in pat. Defapt, asa se intampla in fiecare dimineata in ultimul timp pentru Lexie.
  
  Acum nu se mai trezea doar de vreao doua ori pe saptamana la timp si si atunci se misca atat de incet incat intarziza mai mereu. Nu mai stia ce scuze sa inventeze: m-am trezita prea tarziu, m-am intors din drum pentru ca mi-am uitat cartea, am ramas fara cerneala, am pierdut notiunea timpului si multe multe altele la care ii era greu sa se gandeasca acum.
  
  Ajunse in fata usii salii de clasa, inspirand lung, rugandu-se sa nu fii inceput ora de mult. Spera si ca Isabella sa nu se supere pe ea. Sora ei era profesoara de destul de mult timp incat Lexie isi daduse seama ca ii facea mare placere sa vina la orele ei. Nu mai statu pe gandrui si intra in clasa, cu un ciocanit scurt.
  "Buna ziua," saluta viperina, adresandu-se tuturor din clasa, nu numai Isabellei.
  
  Murmura un "imi pare rau ca am intarziat", zambind usor rusinata si se aseza intr-o banca de pe randul de la fereastra, colega cu Julieta. Dupa ultima lor intalnire de pe Aleea Nocturn, nu putea sa spuna ca era chiar dusmance. Macar erau mai apropiate ca inainte. Ii zambi sincer, scotandu-si cartea, pergamentul si pana si asezandu-le pe masa cu un buf surd.
  
  Ii auzi intrebarea Isabellei si statu putin pe ganduri, incruntata cand ii auzi raspunsul cercetasei care se ridicase mai devreme. Se ridica de pe scaun dupa ce i se daduse voie sa vorbeasca.
  "Evelina, eu nu cred ca Moody a folosit pentru prima data vraja Engorgio. Numai ca acel moment a ramas in istorie," spuse viperina, ridicand din umeri. Bineinteles, era o greseala minora, insa daca o observase nu putea sa o lase asa.