Your words are the sweetest poetry

[Isabella River]

• Imediat ce intrara in Camera de Zi a Viperinilor, Isabella se lasa pe un fotoliu mai apropiat de semineu si resufla usurata. Teama constanta ca ar fi prinsi de Filch si Doamna Norris sau alti profesori ori Perfecti, disparuse complet - in Pivnita erau in siguranta, mai ales ca Isabella era Sefa de Casa.
  
  Isi scoase bagheta din buzunarul robei si o roti de cateva ori, iar in clipa urmatoare focul se aprinse in semineu. Isa simti cum o cuprinde caldura si incerca sa se linisteasca si sa uite pe moment ce se intamplase in Sectorul Interzis sau pentru ce se dusese acolo - scop pe care il descoperise abia cand pusese mana pe acea carte, trebuia sa admita.
  
  "- Ok, vrei te rog frumos sa imi explici ce a fost asta ? Nu ai scos un cuvant tot drumul iar in Biblioteca te-ai comportat foarte ciudat. Nu imi spui ceva, Issie, si nu imi pace asta."
  Matt vorbise pe un ton scazut, pentru a nu ii trezi pe colegii lor, dar Viperina putea sa observe nota de ingrijorare si usoara iritare din vocea lui.
  Se ridica in picioare la randul ei si se intoarse cu fata spre el. Era o distanta de cel putin un metru intre ei, iar Isa nu avu curajul sa o parcurga.
  
  Isi musca buza inferioara si isi pleca privirea, apoi se apropie de Matt si sopti:
  "- Nu pot sa iti spun. Nu stiu." incheie aceasta cu o expresie neutra.
  Vazand schimbarea brusca de pe chipul lui Matt, Isabella se simti vinovata si il imbratisa lung, nestiind ce altceva sa faca. Privi descumpanita in jur.
  "- Dar ce importanta are ? Ceea ce conteaza este ca suntem impreuna si ca.." se incrunta putin, gandindu-se. Era constienta ca tot ce incerca sa spuna era adevarat, dar ca o spunea doar pentru a-l linisti pe Matt si a-i lua gandul de la ce se intamplase in Sectorul Interzis.