crying on my own shoulder

[Ivy Thibault]

• Ivy inspira adanc, dar nu lasa garda jos. Invatase sa nu se increada in oricine la prima vedere. Desi nu se putu abtine sa nu rada la remarca baiatului despre mancarea pe care nu o consuma deocamdata. Isi dadu ochii peste cap si ii intinse mana lui Lucas.
  "Ivy." se prezenta ea, zambind.
  
  Baiatul din fata ei avea tenul mai inchis ca si al ei (de fapt, cam ca si toata lumea pe care o cunostea), parul negru si un zambet dragut. Viperina avea impresia ca vor fi prieteni, si, de obicei, instinctul nu o insela. Isi dadu parul dupa ureche, uitandu-se in jos, la radacinile pe care calcau. Isi dadu seama ca isi facuse ghetele cu noroi si isi stropise putin blugii albastri jos, insa nu i se parea foarte important.
  
  Se uita la coroanele copacilor, incruntandu-se amuzata.
  "Ce mai loc pentru plimbare, huh?" intreba ea.