childhood is the kingdom where nobody dies...

[Lexie Stryder]

• Lexie ramase putin surprinsa sa vada un baiat in pragul usii. Avea o expresie linistitoare, placuta, si parul carliontat. Expresia lui era calma si prezenta lui o facea pe viperina sa se simta ciudat de confortabil. Se incrunta usor, fiind putin surprinsa ca asta era prima data cand il vazuse. Probabil era unul dintre nou-veniti. Nu ar fi fost o surprinza. la urma urmelor, acum nu mai era o varsta anume la care trebuia sa vii la scoala. Ea insasi venise mai tarziu.
  
  Isi alunga acele ganduri, incercand sa le aseze cu grija intr-un colt al mintii. Ii zambi usor distant baiatului, simtind inca frustrarea pe care o simtise si mai inainte. Dintr-odata, isi simtea capul greu pe umeri si o nevoie stupida de a se aseza. Ignora asta, inspirand adanc si isi indrepta atentia spre baiat.
  
  Se simtea rau, asta era adevarul. Nu rau rau, doar rau. Avea o stare de ameteala si stia ca nu era buna de nimic la acea ora, insa nici nu incerca sa schimbe asta. Avea doar nevoie de putin timp de meditatie in camera aceea, sa isi aminteasca prioritatile si sa uite de restul lucrurilor. Inghiti in sec, privind cu din coltul ochiului oglinda acoperita de cearsaful acela alb, ponosit.
  
  Ofta adanc, dupa care isi dadu parul la o parte din fata, vazand cateva suvite deschise la culoare care ii iesise de la cocul lejer de la spate. Ii zambi usor trist baiatului, vazand si insemnele viperinilor de pe roba lui.
  "Buna," spuse ea, bland. "Sunt Lexie."
  Facu cativa pasi spre el, intinzand mana.