douter de moi?

[Isolde du Maurier]

• Auzind cuvintele lui Lexie, se gandi pentru cateva secunde, apoi isi scoase bagheta, uitandu-se disperata in toate partile. Nu se putea sa i se intample tocmai ei toate astea, chiar cand promise ca va avea grija. Elevii trebuiau sa fie in siguranta, sa se distreze, dar nu, o gloata de Dementori decisesera ca azi era cea mai buna zi pentru a ataca. Pufnind, trimise cateva stelute rosiatice in cer, sperand ca elevii isi aminteau de cuvintele ei si ale lui Lexie cu privire la semnal.
  
  "Si acum?" privi ea ingrijorata spre colega ei.
  
  Incercand sa gaseasca o cale de a scapa din aceasta situatie alarmanta, vazu cativa elevi din anul V venind in fuga spre ele. Ii privi plina de speranta, si nu apuca sa spuna nimic, ca acestia si incepusera sa trancaneasca.
  
  "Domnisoara Thibault, domnisoara Stryder, ce se intampla? Am fost atacati de niste Dementori, dar ne-au salvat cativa vrajitori de la local. A evadat vreun prizonier de la Azkaban?"
  
  Raul de intrebari incepea s-o copleseasca, insa India trase aer in piept si, uitandu-se la ei incruntata, incepu sa vorbeasca:
  
  "In primul rand, noi nu am fost informate de nici un evadat de la Azkaban, iar in al doilea rand, as vrea sa stiu unde sunt ceilalti. Credeti ca ati putea sa-i adunati pe toti la ...Trei Maturi? Vrem sa fim toti la un loc, astfel vom fi vulnerabili, asa, despartiti. O sa incepem imediat si noi cautarile, iar intr-o ora, ne vedem acolo, bine?"
  
  Uitandu-se la Lexie, apoi la copiii care se indepartau, ii facu acesteia semn sa o urmeze, in timp ce o lua pe o straduta linistita si pustie.