In the moonlight

[Luciana E. Flamel]

In tot acest timp undeva, cateva etaje mai sus, pe coridorul unde se afla portretul Doamnei Grase o cercetasa statea asezata pe pardoseala rece cu picioarele la piept .Stingerea era data de mult. "-Domnisoara , esti foarte obraznica. Cine te crezi sa bantui la asemenea ora prin castel?Faci rusine nobilei case din care faci parte."...isi incepuse monologul o vrajitoare cocheta dintr-un tablou din imediata apropiere, insa fusese rapid intrerupta de un altul..."- Te rog, cercetasii mereu au fost o pacoste.Curaj , grandoare...mai bine zis bagaciosi si..."

Dar Luciana nu ii mai asculta Incerca sa-si alunge din cap ideea cum ca Filch ar putea aparea din orice colt facandu-i un scandal mosntru. In mod normal nu ar fi deranjat-o o alta detentie...nu i-ar fi pasat nici ca habar nu avea care e parola de la camera propriei case care se pare ca fusese schimbata in saptamana care si-o petrecuse in aripa spitalului, insa acum se simtea groaznic. Rana de la mana zvacnea puternic, inca nu era vindecata complet, insa nici ca mai putea suporta o zi fiertura de Snurfi a doamnei Pomfrey.

Sirul gandurilor fu curmat in secunda urmatoare. Pasi...pasi apasati greoi se apropiau de locul in care se afla. Nu voia sa se gandeasca la ce expresie euforica i se va citi pe chip nesuferitului ala de ingrijitor batran cand avea sa o gaseasca. Din instinct baga mana in buzunar dupa bagheta. In zadar, nu o avea la dansa.

"-ELEEEV PE CORIDOOOR!" se auzi un strigat strident, iar fata isi dadu seama ca nu era nicicum vorba de pasi greoi ci de strigoiul Peeves care cara un cufar urias pe care il trantea de marmura rece in timpul zborul lui traganat. "-Taci Peeves, taci!" darera ca si cum ai fi incercat sa faci sa taca un copil caruia i-ai promis ceva dulce. "-Bombe cu miros de balegar lansare in 5.. 4.." fu tot ce trebui sa auda Luciana ca sa se ridice mecanic intr-o fractiune de secunda si sa alerge incotro apuca. Ametita de durere ii era cam greu sa constientizeze pe unde se afla... voia doar sa fie cat mai departe de locul faptei.Deja vocea ingrijitorului rasuna tipand disperat ca va prinde puslamalele care nu dorm si le va trimite cu primul tren spre acasa.
Continua alergatura pana cand calvarul de la etaj nu se mai auzea. Dar fu surprinsa sa auda niste voci de pe un coridor apropiat si isi indrepta imediat pasii sa vada cine, in afara de ea, nu era in dormitoare.
Recunoscu imediat o viperina dupa uniforma cu broderie verde insa persoana de langa se afla exact in pervazul geamului si nu o putu recunoscu. nu avea nimic de pierdut. ba chiar trebuia sa mai spuna cuiva de isprava strigoiului poate capata cativa martori in cazul in care era acuzata. "- Buna , deranjez? " spuse ea destul de nesigur si incet respirand inca greoi din cauza alergaturii.