A new life..

[Aylee L. Lovel]

• Se parea ca, din ceva motiv, hipogrifful ei nu avusese efect asupra dementorului. Poate nu a fost destul de puternic gandul... NU apuca sa isi termine propozitia, caci dementorul murmura o vraja cu privirea atintita asupra ei. Fara sa isi dea seama ce face, isi ridica bratele la nivelul fetei, de parca asa ar fi putu sa se apere de blestem. Insa nu fusese nevoie, caci Lucas se puse in fata ei, aparand-o, motiv pentru care se trezi in partea cealalta a camerei, aruncat peste rafturi ca o mica papusa de carpa care nu valoreaza nimic. Aylee zambi ciudat. Era prima oara cand cineva se punea in pericol pentru a o apara pe ea. Totusi, nu avea de gand sa se topeasca pe aolo. In orice caz nu imi momentul acela.
  -Puteam sa ma apar si singura, ii zise ea baiatului cu o voce ingamfata, putin mai ingamfata decat ar fi vrut ea initial. Nu sunt atat de neajutorata pe cat crezi.
  Trebuia sa aiba grija sau avea chiar sa se enerveze la un moment dat cu adevarat. Si avea o problema... Nu gandea prea clar cand era nervoasa, asa trebuia sa evita asta cu orice pret. Se intoarse din nou inspre dementorul care statea si asculta zambind discutia lor. Probabil ca el se distreaza de minune.
  -Ce treaba ai tu aici? il intreba ea. Nu era sigura daca avea sa ii raspunda, insa merita sa intrebe. Dementorii nu se mai plimbau de mult timp doar asa, de dragul de a se plimba. Plus ca asa stia ca nici nu mai aveau voie sa se plimbe liberi. Nu isi lasa bagheta in jos, continuand sa i tina indreptata inspre el. Rea sigura ca aproape orice i-ar fi raspuns acesta ar fi incercat din nou sa isi foloseasca patronusul.