I love you, baby !

[Aylee L. Lovel]

• I se parea ciudat si totusi atat de normal sa se afle acolo cu el. Il urma pe canapea si se aseza langa el, odihnindu-si fruntea de umarul lui.
  -Nu, chiar nu ma asteptam. Cel putin nu atat de repede. Nu iti place sa astepti, nu-i asa, baietelule? intreba ea razand.
  Ii placea sa fie acolo. Ii placea sa fie cu el, chiar daca il cunoscuse cu doar o seara in urma, avea impresia ca il stia de o viata. De asemena, simtea ca lui putea sa ii spuna orice, fara sa ii fie frica de faptul ca o sa o judece sau ca o sa rada de ea. Se sprijini de el, cautandu-si o pozitie comoda. Ajunsese aproape sa stea cu capul in bratele lui. De unde statea putea sa ii vada minunatii ochi negri. Intotdeauna ii placusera ochii negrii, insa natura ei ii daduse ochi cenusii. Desi, daca se gandea mai bine, ntura nu prea avea nimic a face cu ochii ei. Sau cu parul. Numai idiotii ei de parinti erau de vina pentru tot. Insa nu putea spune ca ura ceea ce ii dadusera. Da, intr-adevar, vroiau sa o foloseasca, insa in cele din urma asta nu se mai intampla. Asa ca ramasese ea cu puterile ei supranaturale chiar si pentru cei din lumea vrajitoriei.
  Si tocmai multumita acestor simturi ea putea sa se imbete cu parfumul cu miros de lavanda si iasomie al iubitului ei. Iubitul ei... Suna atat de frumos, atat de bine. Nu stia insa daca acesta era termenul potrivit sau daca el il accepta, insa nu mai conta. Isi dadea seama ca rationaliza mult prea mult lucrurile. Era clar ca el o iubea, sau macar o placea, altfel nu ar fi pregatit seara aceea minunata, pentru ei doi. Si, deocamdata, pentru ea asta era de ajuns. Pentru cineva care nu preea cunoascuse iubirea, el era o gura de aer dupa zile de scufundat in mare. Se lipi mai tare de el. Mirosul lui o impresura.