I love you, baby !

[Aylee L. Lovel]

• Baga mana in buzunarul gecii si scoase de acolo un medalion. Era frumos lucrat in argint si reprezenta un lup. Prea masculin pentru fata si prea feminin pentru un baiat, medalionul sclipea in lumina lunii. Degetele osoase ale barbatului din fata ei se intinsera flamande dupa el. Insa nu apuca sa il ia din mana, caci un zgomot puternic se auzi din spatele ei. Se intoarse brusc si il vazu pe Lucas cu o privire furioasa. Acesta striga la ea, dupa care pleca.
  -Stai, asteapta! striga ea dupa el, insa era prea tarziu.
  -Lasa-l pe el si da-mi ce ti-am cerut! ii zise pe un ton poruncitor barbatul in momentul in care porni inspre castel.
  Aylee se uita sa medalionul din mana sa, neintelegand de ce era atat de important.
  -Daca il vrei, vino si ia-l, ii zise ea barbatului.
  Cu aceste cuvinte baga medalionul in buzunar si inchise ochii. In mai putin de o secunda in locul fetei micute si subtirele de inainte aparu un tigru negru cu dungi portocalii, care isi arata coltii inspre vrajitor. Acesta isi scoase bagheta cu viteza fulgerului, insa ea era mai rapida. Ii sari cu labele din fata pe piept, doborandu-l. Insa acesta nu parea speriat, ci incepuse sa rada. Radea atat de tare incat Aylee era sigura ca daca nu ar fi stat cu cele 150 de kilograme ale ei pe el, atunci s-ar fi cutremurat din tot corpul.
  -Deci te-ai indragostit de el, reusi sa spuna intre doua crize de ras. Cat de dragut. Sunt sigura ca ceilalti vor dori sa auda cat mai multe detalii despre asta. Raven se enerva si mai tare, si, fara sa isi dea seama ce face, ii sfasie gatul barbatului.
  O sa am probleme, isi zise in timp ce pornise inapoi catre Castel. Se transforma inapoi in forma ei umana din mers, intrand in Hogwarts cu picioarele tremurand din cauza efortului si fricii. Inchise ochii si inspira puternic aerul din jurul sau. Gasi ceea ce cauta si porni inspre Pivnita Viperinilor, urmand mirosul lui Lucas. Intra, insa inauntru nu gasi decat intuneric.
  -Lucas? intreba ea cu o voce tremuranda, insa nu ii raspunse nimeni. Ofta. Nu l-am dat mai departe, e la mine. Trebuie sa discutam. Ma duc inapoi in Camera, mai adauga ea, dupa care facu cale intoarsa. Incepu sa urce scarile ce pareau mai lungi decat de obicei. Ajunsa in sfarsit sus, intra in Camera Necesitatii. Nu reusi sa faca mai mult de doi pasi, caci se prabusi plangand in genunchi.