Can you hear me now?!

[Oswin A. Cameron]

Can you hear me now?!

Jade &&& Bianca

• De ce avea in fiecare seara acea placere de a umbla aiurea pe coridoarele scolii. Parca o atrageau problemele, orele de detentie si... tot ce tinea de acel domeniu. Ceva ii spuse ca asa avea sa se si intample. La urma... era singura pe ditaimai holul. Ar fi putut sa vada cu usurinta daca cineva vine sau nu si sa se ascunda iar motivul cautarii lui Biscuite nu mai era unul valabil. Il folosise de prea multe ori si... nah, nu mai era original si demn de crezut.
  
  Parasi camera de zi a Soimilor dupa ce toti se dusera la culcare. Isi lasa pelerina de la uniforma in camera, iesind la plimbarea nocturna in ploverul de culoarea cerului intunecat si in blugii negri. Parul il avea prins in doua codite lejere. Pufni scurt intrucat nu avea nici o locatie in minte. Atunci de ce naibii nu ramase in turn, unde era cald?! Tipic ei. Se complica prea mult, pentru lucruri marunte.
  
  Sunetul pasilor unei a doua persoane o trezirea brusc la realitate. Privi in spate, cautand sursa sunetului. Nici o statuie dupa care sa Dispara. Murmura un Ametito! lovindu-se usor cu podul palmei in frunte. La ce se gandise? Perfect. Acum avea nevoie de un motiv serios care sa ii justifice prezenta acolo. Isi intrepta spatele pornind in directia din care venise. Daca tot urma sa se intalneasca cu cine, ea ar trebui sa fie cea care sa o vada prima. Zambi rautacios in sinea ei ascultand in continuare atenta.