It`s in our blood

[Ginny Anne Alden]

Vanticelul isi falfaia usor pelerina Ginny stand cumva in mijlocul padurii privind cerul atat de instelat.
Nu putea spune ca astazi se simtea mai bine,dar in adancul ei stia ca undeva si candva va trece peste.

Candva in viitorul poate apropiat sau indepartat va uita de tot si isi va putea continua viata la fel ca inainte. Pana atunci insa tot ce putea sa faca era doar sa incerce din rasputeri sa nu se mai gandeasca la el. Asta era tot ce incerca sa faca.

Isi trecu o mana prin par capatul baghetei sale fiin aprinsa,insa putea jura ca nici macar nu vazuse silueta crar se izibise de ea. Isi ridica in o spranceana cand o vazu pe Julieta si chicotii usor.
-Ce surpriza placuta Julieta,ce mai faci pe aici? Mai ales la ora asta?!