Your words are the sweetest poetry

[Isabella River]

• Isabella ramase in fata dormitorului fetelor din Pivnita Viperinilor, uitandu-se pierduta in urma lui Matt. Isi musca buza inferioara, stiind ca il mintise si ca la un moment dat el avea sa afle.
  "Dar poate reusesc sa fac in asa fel incat sa nu afle nimic." isi spuse fata.
  Fara sa mai stea pe ganduri, isi stranse pelerina in jurul sau, isi cauta bagheta si o tinu cu fermitate in mana dreapta.
  
  Inghiti in sec in momentul in care urca treptele de marmura si iesi din Pivnita. Grabi pasul pe coridor, fara sa mai fie la fel de atenta ca prima data - tot ce voia era sa ajunga la cea carte care adapostea in paginile ingalbenite secretele care i-ar fi putut ajuta pe Devoratori.
  Fara sa isi dea seama, se trezi aproape alergand pe coridoarele Castelului, cu inima batandu-i mai sa-i iasa din piept.
  
  Se opri brusc inainte de a intra in Biblioteca. Nu se auzea niciun zgomot, nici pasi, nici voci - nimic. Viperina zambi cu jumatate de gura si se grabi catre Sectorul Interzis.
  Aproape in fuga, ajunse la raftul de jos unde lasase cartea si o lua, tinand-o cu ambele maini. O privi incruntata pret de cateva secunde. Probabil ca cel mai bine ar fi fost sa i-o dea Kennyei, din moment ce ea era Lidera.
  
  Dar inainte sa se mai poata gandi la o alternativa, auzi un zgomot in spatele ei se intoarse, ascunzand cartea sub pelerina si tinand bagheta indreptata in fata, gata sa rosteasca orice vraja. Chiar si un Blestem de Neiertat.
  Nu vazu pe nimeni, asa ca slabi stransoarea cu care tinea bagheta, dar vorbi clar:
  "- Haide, iesi afara."
  
  Acum era aproape enervata. Cand il vazu pe Matt, vru sa lase bagheta jos din instinct, dar ceva ii spuse ca era mai bine sa nu o faca.
  La acest capitol, nu putea sa aiba incredere in el - defapt putea sa aiba incredere doar in Devoratori cand venea vorba de asta.
  Intr-un final, lasa bagheta jos, dar nu se misca deloc, stand asa si privindu-l cu o expresie neutra.